CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI
                    S L O B O Z I A
               JUDEŢUL IALOMIŢA
 
 
 
 
 
Încheiat astăzi 20 octombrie 2006 în şedinţa extraordinară a Consiliului Local al municipiului Slobozia.
Convocarea consilierilor a fost făcută individual prin adresa nr. 35059 din  17 octombrie 2006, în care au fost precizate: data, ora, locul desfăşurării şi ordinea de zi a şedinţei.
Sunt prezenţi 13 consilieri.. Lipsesc următorii consilieri: Mateiu Sorin, Mateiu Gheorghe, Gramovici Sergiu, Popescu Olimpia, Zamfir Vasile, Popa Vasile, Manea Gigi..
La şedinţă participă de drept: dl. Ionaşcu Gabi – primarul municipiului Slobozia, d-na Didiţă Victoria şi dl. Radu Paros Mihăiţă - viceprimari; d-ra Simona Dumitrache – secretar al municipiului.
Este prezent la această şedinţă şi dl. Cazacu Marinică, prefectul judeţului Ialomiţa.
Participă, de asemenea, conducerile societăţilor AMONIL S.A. şi URBAN S.A. Slobozia
Sunt prezenţi reprezentanţi ai presei locale şi ai posturilor locale de radio şi televiziune.
 
Dl. Ionaşcu Gabi, primarul municipiului,  anunţă ordinea de zi a acestei şedinţe:

1.Dezbaterea litigiului dintre S.C. AMONIL S.A., S.C. URBAN S.A. şi Consiliul Local Slobozia  în vederea soluţionării acestuia.
Fiind supusă la vot, ordinea de zi a fost aprobată în unanimitate.
 
Preşedintele acestei şedinţe este dl. consilier Sărăcăceanu Constantin care, potrivit  Legii 215/2001 a administraţiei publice locale, a fost ales pentru o perioadă de 3 luni.
 
Preşedintele de şedinţă  spune următoarele   : ,,Aşa cum se cunoaşte, S.C. URBAN S.A. are mari datorii către S.C. AMONIL S.A..  În momentul de faţă S.C. AMONIL a intrat într-un impas, motiv pentru care a solicitat analizarea şi găsirea unor soluţii pentru a fi plătite aceste datorii şi astfel să poată fi deblocată această situaţie.  Se solicită măsuri urgente pentru a se ajunge la o înţelegere.
S.C. AMONIL a atacat pe toate căile legale pentru rezolvarea acestei probleme. Pe bună dreptate cere plata serviciilor pe care le-a furnizat către S.C. URBAN.
În această problemă, aşa cum ştiţi, este angrenat şi Consiliul Local, fiind acţionar unic la S.C. URBAN.
Anunţ participarea la această şedinţă a conducerii societăţii AMONIL, precum şi a conducerii societăţii URBAN.
De asemenea, participă şi dl. prefect, la rugămintea căruia ne aflăm astăzi în şedinţă extraordinară.
Pentru început, aşa cum dl. prefect şi-a manifestat dorinţa, îi voi da dumnealui cuvântul, după care vom asculta cele două părţi. Prin intervenţiile noastre, sperăm ca astăzi să plecăm cu lucrurile clarificate şi cu direcţii precise de rezolvare a acestora.
Dau cuvântul domnului prefect”.
 
Dl. Cazacu Marinică – prefectul judeţului Ialomiţa, spune următoarele: ,,În primul rând vreau să menţionez faptul că  nu doresc să aduc atingere autonomiei locale, dar consider că este de datoria mea să ridic în regim de urgenţă o astfel de problemă ce reprezintă o necesitate pentru locuitorii municipiului Slobozia şi principala dumneavoastră obligaţie.
Tema dezbaterii este stabilirea de măsuri şi soluţii pentru aplanarea conflictului dintre S.C. AMONIL şi Consiliul Local Slobozia care este acţionar majoritar la societatea URBAN.  La baza motivului convocării au stat diversele sesizări făcute către Instituţia Prefectului de către cetăţeni ai municipiului Slobozia cu privire la funcţionarea apei potabile, lipsa presiunii şi alte aspecte negative, dar în principal vreau să dezbatem problema societăţii AMONIL care are de încasat, de foarte multă vreme (din 2001), sume importante de la societatea URBAN, unde acţionar principal este Consiliul Local.
Vreau să vă spun că această problemă a fost adusă şi la cunoştinţa Primului-Ministru, care este interesat şi vrea să cunoască exact situaţia de la Slobozia.
Pe de o parte, m-am văzut obligat de cetăţeni, iar pe de altă parte, obligat de societatea AMONIL care mi-a trimis diverse adrese în a-i sprijini să-şi recupereze sumele de bani pe care i le datorează S.C. URBAN.
Din discuţiile avute, vreau să vă spun că Ministerul Administraţiei şi Internelor, cât şi Guvernul, au deschidere de a ajuta municipiul Slobozia în plata datoriilor către AMONIL dar se doreşte, de asemenea, deschidere şi din partea dvs. de a achita o parte din aceste sume.
Aici sunt prezenţi toţi factorii de răspundere, de la AMONIL, de la URBAN, Consiliul Local,  deci nu lipseşte niciun factor de decizie şi nu ne lipseşte nimic încât să putem stabili lucruri concrete şi exacte şi astfel să ne putem alinia pe drumul cel bun.
Ca o propunere din partea mea cu privire la desfăşurarea ordinii de zi, primul punct aş vrea să fie motivarea societăţii AMONIL şi soluţii de rezolvare a problemelei, cum vede societatea AMONIL această problemă şi cum consideră că ar putea fi rezolvată; apoi, motivarea URBAN şi soluţii pentru asigurarea şi funcţionarea serviciului de furnizare a apei;  după aceea, dezbateri în Consiliul Local şi propuneri de soluţii sau hotărâri de consiliu cu privire la problemele supuse dezbaterii”.
 
D-na consilier Petre Gabriela: ,,În primul rând, cu tot respectul, domnule prefect, dar dvs. nu ne puteţi face propuneri de ordine de zi.  Ordinea de zi este discutarea situaţiei litigioase dintre URBAN, AMONIL şi Consiliul Local Slobozia.
Este ordinea firească în care doriţi  să se desfăşoare discuţiile dar, pentru ca discuţiile să fie cât mai eficiente şi cât mai scurte, pentru că nu aş vrea să ne lansăm aici în nişte dezbateri politice ci nişte dezbateri tehnice şi presimt că o vom întinde pe diverse discuţii politicianiste, fără nicio legătură cu realitatea, eu aş vrea să spun câteva cuvinte pentru a lămuri problemele de la început şi abia apoi a vedea dacă avem ce să discutăm. În opinia mea, care este mai puţin optimistă decât a dvs., nu ştiu cu ce rezultate concrete se poate pleca de la o astfel de şedinţă. Am motive serioase pentru care afirm acest lucru.
Întrucât în adresa pe care dvs. aţi înaintat-o Primăriei se spune că doriţi să găsim soluţii tehnice, economice şi juridice,  eu am să mă refer, fireşte, preponderent la soluţiile juridice iar la cele tehnice şi economice se va referi URBAN.
Eu cred că noi deja am stabilit o strategie de atacare a acestor soluţii. Vă spun sincer că dacă aş fi fost în locul primarului municipiului, eu nu aş fi convocat această şedinţă. Aş fi făcut o adresă de răspuns în care aş fi încunoştiinţat Instituţia Prefectului despre hotărârile  luate în A.G.A. din septembrie 2006 în care s-a stabilit strategia de atacare a problematicii marilor creditori ai URBAN. Hotărârea care a fost luată este în derulare şi nu poate fi reluată sau revocată în acest moment.
Pe de altă parte, aş fi răspuns următorul lucru, că ne aflăm nu în stadiul de soluţionare amiabilă a acestor probleme, stadiu care ar fi trebuit să preceadă aducerea la instanţă a tuturor litigiilor, ci ne aflăm în stadiul de multiple litigii în faţa instanţelor judecătoreşti care nu s-au pronunţat irevocabil asupra datoriei pe care URBAN o are la AMONIL. Ca atare, ce soluţii economice, tehnice şi juridice putem noi  să găsim astăzi când ne aflăm în această situaţie, practic eu nu văd.  Conducerea actuală a societăţii URBAN   tehnic şi economic a făcut tot ce i-a stat în putere, de când a preluat mandatul, pentru a aduce societatea pe linia de plutire. S-au luat măsuri tehnice şi economice: s-a mărit preţul la apă pentru a asigura acoperirea costurilor, s-a făcut reducere de personal, s-au acţionat în judecată debitori, deci absolut tot ce se putea face tehnic şi economic s-a făcut.
Juridic, pentru a nu vă reţine şi a nu vă îngreuna memoria cu lucruri pe care nu aveţi de ce să le reţineţi,  astăzi eu v-am făcut o situaţie, pe care am înaintat-o tuturor,  asupra unor litigii în care ne aflăm cu societatea AMONIL în faţa instanţelor judecătoreşti, prin care am vrut să subliniez un singur lucru:  eu nu neg că există facturi neachitate ale URBAN către AMONIL, eu nu neg că există o datorie istorică a URBAN către AMONIL dar, repet, suntem la instanţa de judecată. Nu avem o hotărâre irevocabilă la instanţă, deci nu avem un titlu executoriu prin care Consiliul Local să fie obligat la plata sumei de peste 120 miliarde către AMONIL. Câtă vreme nu avem acest titlu executoriu, câtă vreme în mod irevocabil instanţa nu ne-a spus ,,Plătiţi!”, nu avem ce să discutăm. Plata cărei datorii, eşalonarea cărei datorii dacă eu nu am acest titlu executoriu? Faptul că există hotărâri executorii, aceasta priveşte executarea nu silită, ci de bunăvoie. Eu de bunăvoie plătesc ce poate URBAN să plătească astăzi. Dacă va fi nevoie să plătesc silit, să-mi spună instanţa ,,Plăteşti această sumă”. Abia atunci când această hotărâre irevocabilă va exista, şi v-am spus în acest material când va interveni hotărârea irevocabilă, abia după ce vom pune acum pe rol acest dosar şi ne vom judeca, abia atunci eu pot să iau în discuţie modalităţi, eşalonări, grafice şi alte posibilităţi prin care să putem rezolva această problemă.
Pe de altă parte, suntem într-un mare impas juridic pe care am încercat să-l aduc în faţa instanţei de când am intrat şi eu în această problemă cu AMONIL şi pe care nimeni nu îl remarcă.  Hotărârea dată în 1998 de Consiliul Local Slobozia privind acţionariatul la  URBAN prevede că este acţionar unic Consiliul Local Slobozia. Statutul S.C. URBAN S.A. prevede că este acţionar unic municipiul Slobozia, care este proprietarul acţiunilor ce vor fi administrate de consiliu. Este o diferenţă extraordinar de mare între aceste două noţiuni juridice.  Tribunalul a făcut aceeaşi greşeală în sentinţa 1275 când a spus să plătească Consiliul Local.. Dvs. vă daţi seama ce înseamnă să rămână irevocabilă o astfel de hotărâre? Bugetul municipiului Slobozia nu este afectat cu nimic. Nu bugetul municipiului Slobozia a fost obligat, a fost obligat Consiliul Local.  Ce înseamnă Consiliul Local? Cei 23 consilieri. Care consilieri? Cei din 1998 care au dat acea hotărâre şi care au gestionat situaţia în acea perioadă. Ar fi o tragedie ca acei consilieri să fie obligaţi să plătească.
Bugetul nu este grevat în acest moment de niciun fel de obligaţii şi iată că instanţa începe să-şi dea seama de acest lucru.  Noi sperăm că în recursul la această Hotărâre 1275 să putem să lămurim Curtea de Apel Bucureşti că nu suntem în situaţia de a greva bugetul local cu aceste datorii.
AMONIL a mers mai departe şi a zis: ,,Nu am reuşit aşa, hai să reuşim să băgăm la bugetul local această datorie, să ne recuperăm creanţa din bugetul local”. Greşit.  Tribunalul Ialomiţa a spus că nu se pot recupera datoriile din buget, ne-a admis apelul şi ne-a spus că nu suntem obligaţi să introducem în buget această datorie, nici primarul, nici consiliul local.  AMONIL are mai departe calea recursului, poate Curtea de Apel va fi de altă părere.
Sunt lucruri şi în subteranul acestor probleme, sunt lucruri printre rândurile tuturor adreselor trimise la toate autorităţile, care nu se pot discuta. Dar mie trebuie să-mi dea cineva nişte răspunsuri. Să-mi spună şi mie cineva de ce se doreşte acum, subit, această rezolvare aşa-zisă amiabilă a problemelor, câtă vreme nu au promovat recurs împotriva acestei hotărâri care nu ne obligă să prevedem în buget, câtă vreme Curtea de Apel nu s-a pronunţat irevocabil pe Hotărârea 1275 a Tribunalului Ialomiţa, câtă vreme nu am un titlu irevocabil care să mă oblige la plată. De ce? Poate au nişte presimţiri rele în legătură cu aceste hotărâri. Dacă nu, care este explicaţia?
De aceea, în opinia mea aceasta este pur şi simplu o discuţie liberă, o discuţie între părţile implicate în nişte litigii. A se dori, doar pentru a se satisface nişte autorităţi care doresc nişte răspunsuri, să se plece astăzi cu nişte răspunsuri de aici, este o himeră”.

Dl. prefect Cazacu Marinică: ,,Frumoasă pledoarie, doamnă consilier Petre, dar aş vrea să vă pun o singură întrebare, în modul meu simplist: Dumneavoastră, în calitate de consilier al municipiului Slobozia, aveţi interes ca cetăţeanul din Slobozia să aibă apă potabilă? Aveţi interesul ca acesta să aibă apă potabilă 24 ore din 24 sau interesul dvs. este să limitaţi apa potabilă? Acest lucru face parte din obligaţiile dvs. în calitate de consilier şi mă întreb: De ce
s-au tergiversat aceste probleme atâta vreme cât acele facturi au fost acceptate la plată de către URBAN şi câtă vreme exista acea datorie către AMONIL?
Eu v-aş întreba, tot în stilul meu caracteristic, simplu, dacă eraţi dvs. sau eu în locul AMONIL, acceptam să treneze această situaţie atâţia ani?
Insistenţele noastre se bazează pe situaţia dramatică de astăzi a AMONIL care este pus în situaţia să trimită acasă mulţi oameni pentru că nu mai au bani să susţină activitatea.
Interesul nostru nu este de a falimenta societăţile, ci de a menţine societăţile.
Este foarte clar faptul că URBAN în acest moment are datorii la AMONIL iar acţionarul principal este Consiliul Local Slobozia şi are datoria să rezolve această problemă. Acesta este motivul pentru care v-am cerut să interveniţi şi să încercăm să rezolvăm toate aceste probleme amiabil şi să ajungem la un consens.  Singurul interes este acela de a avea apă potabilă cetăţenii oraşului”.
 
D-na consilier Petre Gabriela: ,,Cred că nu se încearcă să se arunce cumva răspunderea nici în cârca mea, nici a consilierilor, pentru că ceea ce a fost de resortul nostru am făcut.  Nici interesul nostru şi nici al nimănui nu este acela de a falimenta AMONIL. Nu este niciun interes pentru ca AMONIL să ceară intrarea în faliment  din motive obiective. Cel la vedere este că nu prea are ce executa iar al doilea, care este subiectiv şi mai puţin plăcut multor persoane, este faptul că, odată deschisă procedura de faliment, intervine răspunderea administratorilor şi dacă luăm din urmă toţi administratorii şi toată lumea care a gestionat URBAN, ar trebui să vină şi să răspundă în cadrul acestei proceduri, lucru care nu ar fi tocmai lesne.
Nici eu nu doresc să se restricţioneze apa sau să se oprească, dar soluţii ştiinţifico-fantastice în acest moment – şi nu le-am găsit pe 28 septembrie când am discutat în A.G.A. exact această problemă şi am discutat situaţia creditorilor – să le găsim astăzi, după 3 săptămâni, pentru că între timp a intervenit o solicitare,  îmi pare rău dar nu cred că le putem găsi”.
 
Dl. Sărăcăceanu Constantin, preşedintele şedinţei: ,,Vis-a-vis de cele spuse din punct de vedere juridic de d-na Petre, dacă cineva ne poate contracara, este liber să o facă.
Referitor la cele spuse de dl. prefect, nu cred că cineva poate să spună că Consiliul Local a analizat, mâine dăm banii şi rezolvăm problema.
De ce s-a ajuns aici? Nu cred că este bine să facem istorii la lucruri care trebuia făcute şi nu s-au făcut. Gândesc că AMONIL în toată această perioadă a manifestat multă îngăduinţă vis-a-vis de acest ,,bolovan” care s-a amplificat. Poate a gândit cu inima şi nu cu mintea şi s-a ajuns la această situaţie.
Nu cred că este în competenţa Consiliului Local să rezolve pentru că iată, juridic, situaţia este aşa cum ne-a prezentat-o d-na Petre.
Vă propun să dăm cuvântul reprezentanţilor celor două societăţi, apoi să intervenim pe marginea celor relatate de dânşii”.
 
Dl. Dobrescu Victor – director general al S.C. AMONIL S.A.: ,,Aş începe prin a vă spune că într-adevăr AMONIL a fost destul de înţelegător în ultimii 5, 6, 7, 8 ani. A fost înţelegător pe toată această perioadă în sensul că nu a venici nici să execute URBAN, nici nu a întrerupt apa, nu a făcut nimic. Aceasta din bunăvoinţă, din bună înţelegere şi trebuie să vă spun că aceasta se datorează acţionarilor majoritari de la S.C. AMONIL. Conducerea executivă a prezentat acţionarilor situaţia exactă  iar dânşii au spus: ,,Deocamdată lăsăm lucrurile aşa, nu facem restricţii la furnizarea apei sau a căldurii”. Lucrul acesta a perpetuat, a dus la această datorie destul de mare.
Îmi pare rău, dar noi avem sentinţă definitivă asupra URBAN pentru 157 miliarde.  Nu am avut intenţia să dăm în judecată Consiliul Local sau să cerem aceşti bani de la Consiliul Local, de la consilieri sau să facem pe cineva vinovat de această situaţie, ci am acţionat împotriva Consiliului Local tocmai pentru faptul că a încercat să diminueze capitalul social, pe care până la urmă l-a diminuat. S-au încercat tot felul de soluţii şi atunci am fost nevoiţă să acţionăm împotriva Consiliului Local, de fapt statul.
Trebuie să înţelegem, pe de o parte, că se desfăşoară lucrurile din ce în ce mai bine, că această economie de piaţă a început să funcţioneze în toată România.  Într-o economie de piaţă o societate cu capital privat nu îşi poate permite să lase o asemenea datorie.
De altfel, şi noi suntem puşi la colţ de către DISTRIGAZ.  Ne desfăşurăm activitatea într-o situaţie foarte dificilă din punct de vedere economic.  Cei de la Electrica ne cer banii în avans. Cei de la Distrigaz de 2 luni de zile ne-au solicitat plata în avans pentru gazele din octombrie. Am încercat să rezolvăm această situaţie. În lume, în ţările care funcţionează după o economie de piaţă, facturile se plătesc la 90 zile.  În această situaţie bineînţeles că  au marşat foarte puternic, mai ales Distrigaz, care în ultima perioadă a devenit acţionar majoritar, şi a trecut la a ne cere banii în avans, ceea ce nu se poate. Gazul reprezintă 75% din cheltuială, iar AMONIL în general are o cifră de afaceri lunară de 10 mil. dolari, deci 7 mil. dolari reprezintă numai gazul pe lună. De unde să plăteşti tot timpul în avans? Ca atare, am fost somaţi şi au oprit furnizarea gazului.
Suntem într-o situaţie delicată din punct de vedere economic. Noi niciodată nu am acţionat cu tărie şi nu am dorit să punem probleme locuitorilor municipiului. Aceasta o dovedeşte faptul că AMONIL totdeauna a avut cel mai mic preţ la apă. Bineînţeles că în această situaţie în care ne aflăm astăzi vom fi nevoiţi să mărim preţul la apă.   Şi când a fost vorba de căldură şi apă caldă, AMONIL a dat Gcal la un preţ foarte rezonabil.
Am fost înţelegători totdeauna dar în acest moment, inclusiv acţionarii majoritari au pus problema astfel: Dacă Distrigaz se poartă aşa cu noi, noi ce să facem?  Mai putem rezista câteva luni de zile, dar dacă nu vom putea plăti, vom ajunge în situaţia să nu putem furniza apă oraşului.  Nici nu vreau să mă gândesc, dar ne-am pus această problemă să dăm apă cu program. Trebuie să vă spun că există şi o modificare în structura acţionariatului majoritar, în sensul că pe lângă cei 2 acţionari majoritari, un grup de acţionari de la Oradea au adunat în jur de 25 % din acţiunile AMONIL şi au un om în Consiliul de Administraţie. Dânşii sunt jucători la Bursă şi nu le convine o asemenea situaţie. Ne-au luat la analiză pe noi, conducerea executivă. De un an şi jumătate de când au venit dânşii, acţiunile conducerii executive au fost mai vioaie şi pregnante în ultima perioadă când am fost obligaţi de acest acţionar majoritar.
Vis-a-vis de soluţiile pe care le vedem noi şi pe care ni le-aţi solicitat, ca idee, aş vrea să vă spun că soluţii sunt şi cred că sunt viabile.  Nu se cere de la bugetul local, nu se cere ca datoria URBAN să fie o povară pentru bugetul local. Am făcut nişte acţiuni în instanţă pentru că este normal, dar la ora actuală, din câte am înţeles, există un excedent bugetar, iar conducerea ţării, respectiv primul-ministru, a spus că doreşte să orienteze acest excedent către achitarea unor facturi privind utilităţile din anumite oraşe unde sunt probleme. Am făcut şi noi demersuri să găsim un sprijin, pentru că trebuie să înţelegeţi că ne aflăm şi noi într-o situaţie de cumpănă. Considerăm că ar fi nevoie şi de o susţinere din partea dvs., a consilierilor locali şi a factorilor locali de la nivel de judeţ, pentru că înţeleg că există nişte posibilităţi legale la nivel de ţară şi nu cred că are nimeni nimic împotrivă să rezolvăm pe cale amiabilă această situaţie.
În al doilea rând, am avut discuţii repetate şi am înţeles că au fost discutate lucrurile şi la nivelul Consiliului Local  şi au fost făcute propuneri în acest sens.
Activitatea URBAN se poate prelua de către AMONIL şi eu zic în nişte condiţii mult mai bune.  Deci să preluăm activitatea S.C. URBAN şi să reuşim împreună să rezolvăm toate problemele care sunt la nivelul municipiului Slobozia.
Trebuie să înţelegeţi foarte clar că această datorie mare trebuie rezolvată într-un fel sau altul. Eu nu vreau acum să insist asupra aspectelor juridice.  O societate într-adevăr răspunde numai cu capitalul social şi pe bună dreptate acţionarii au fost deranjaţi când au văzut că se micşorează capitalul social al societăţii URBAN.  Acela a fost momentul  şi de aceea am făcut demersuri împotriva Consiliului Local, pentru că până atunci niciodată nu am întreprins un asemenea lucru.
Rugămintea mea personală este că trebuie să înţelegeţi că a venit momentul să rezolvăm această situaţie. V-am relatat şi acţionariatul majoritar. Mai ales cel de la Oradea insistă şi am fost admonestat în Consiliul de Administraţie, pentru că sunt şi preşedintele Consiliului de Administraţie, de ce nu am oprit apa sau de ce nu dăm apă cu program. Am ţinut piept acestei situaţii şi până la urmă s-a înţeles, dar în momentul când Distrigaz vine la tine şi îţi cere bani, trebuie să iei şi tu nişte măsuri pentru că nu ai ce să faci. Nu am dorit să ajungem într-o situaţie delicată din acest punct de vedere”.
 
Dl. Sărăcăceanu Constantin: ,,Aş vrea să punctez două lucruri pe care le-am discutat şi în A.G.A. în septembrie.
La ora actuală nu există condiţii pentru întreruperea furnizării apei curente. Factura curentă se onorează şi chiar peste. Problema care este, aşa cum o ştie toată lumea, este acest ,,bolovan” care vine din urmă şi care creează probleme.
Nu am spus niciodată în Consiliul Local că nu aveţi dreptate.  Aceste lucruri sunt clare. Ţin minte, din analizele făcute la nivel de Consiliu Local şi de A.G.A., că în anul 2004 URBAN nu a plătit nici măcar un leu pentru apă. La momentul respectiv exista posibilitatea de a face presiuni mult mai categorice faţă de astăzi când este cu totul altă situaţie.
Referitor la soluţia pe care aşteptam să ne-o faceţi pentru a ieşi din această situaţie, văd că aşteptaţi intervenţii la nivel guvernamental pentru a primi bani din fonduri redistribuite. Nu cred că cineva din Consiliul Local ar avea ceva împotriva acestui lucru. Dacă aceşti bani vor veni şi vor fi direcţionaţi către acest scop, nu am avea ceva împotriva acestui lucru”.
Dl. prefect Cazacu Marinică: ,,URBAN are datorii către AMONIL­? Are. Consiliul Local este acţionar principal la URBAN? Este.  Atunci ce este neclar? Consiliul Local ce face, se duce la proces şi atât?”
D-na consilier Petre Gabriela: ,,Eu am înţeles punctul de vedere al d-lui Dobrescu, dar care sunt soluţiile? Ce aşteaptă de la noi? Dl. Dobrescu, ca şi noi, ca şi URBAN, am fost chemaţi astăzi cu nişte propuneri şi prezentarea situaţiei. Dacă aceste datorii nu vor fi preluate de Guvern, am înţeles propunerea că AMONIL va prelua activuitatea URBAN.
Noi suntem conştienţi că trebuie să se plătească, dar care este modalitatea? Şi noi vrem să plătim, ne întrunim lunar în A.G.A. şi discutăm”.
Dl. Dobrescu Victor: ,,Acum există această soluţie la nivel de ţară”.
D-na Petre Gabriela:,,Şi noi ne opunem?  Nu ne opunem dar spuneţi-ne ce trebuie să facem noi. Dacă trebuie să facem noi un demers, îl vom face pentru că dorim să se rezolve această problemă”.
 
Dl. Cilibeanu Valentin – director general S.C. URBAN S.A. Slobozia: ,,Am să încerc să fiu la fel de scurt şi să trec peste acest material în care se prezintă situaţia societăţii. Materialul acesta s-a mai prezentat în A.G.A. în şedinţa trecută. Am să mă refer strict la modalităţile de plată către AMONIL.
Începând din luna septembrie anul trecut noi achităm către AMONIL factura curentă şi în afară de aceasta am mai achitat 3 miliarde.
Am beneficiat de înţelegere din partea societăţii AMONIL. Furnizarea apei industriale a fost făcută în regim continuu, cu toate că URBAN în momentul de faţă are acumulate datorii de 155 miliarde la AMONIL.
Trebuie să menţionez faptul că în momentul de faţă valoarea totală a creanţelor URBAN se ridică la 77 miliarde, restul fiind o sumă neacoperită.
Sigur, noi am demarat o serie de acţiuni pentru recuperarea datoriilor de la populaţie, acţiuni în urma cărora am fost capabili să obţinem rezultatele pe care vi le-am spus mai devreme. Am achitat către toţi furnizorii de materii prime şi alte servicii facturile curente, iar pe lângă facturile curente am fost capabili să achităm şi o parte din datoria către AMONIL în cuantumul pe care l-am menţionat, cât şi către ceilalţi – Electrica, bugetul de stat, Distrigaz, AVAS, sume care s-au ridicat în jurul a 17 miliarde, în afara facturilor curente, care ar fi putut fi 20 miliarde dacă nu am fi achitat audit-urile care s-au făcut şi încă un miliard plătit pentru aplicarea mai târziu a măririi preţului.
Aşa cum spuneam, valoarea datoriilor către AMONIL se ridică la 155 miliarde. Cu celelalte datorii pe care le are URBAN către AVAS şi alţi creditori, datoria totală se ridică la 187.235.000.000 lei ROL. Este ştiut că şi creanţa la populaţie şi agenţii economici se ridică la doar 77 miliarde lei. Diferenţa de 110 miliarde este neacoperită, bani pe care nu avem de unde să-i recuperăm în momentul de faţă.
Am luat o serie de măsuri, am făcut lucrări atât cât a fost posibil, am redus personalul. În momentul de faţă până la această dată avem lucrări de peste 7 miliarde, dar şi posibilităţile societăţii noastre sunt limitate.  Societatea funcţionează foarte bine, nu numai că îşi achită valoarea facturilor curente către toţi furnizorii, ci şi o parte a datoriilor istorice chiar şi către AMONIL, dar se întâmplă următorul lucru: datoriile către AMONIL sunt depăşite de penalităţile calculate la valoarea datoriilor. Este vorba de un ,,bolovan” mult prea mare agăţat de URBAN, care este pus în situaţia să-l gestioneze efectiv”.
Dl. preşedinte Sărăcăceanu: ,,În A.G.A. propunerea a fost plata facturii curente, plus tot ceea ce se recuperează”.
Dl. Cilibeanu Valentin: ,,Am solicita societăţii AMONIL, dacă recuperarea este atât de presantă, să analizeze posibilitatea şi  să propună acţionarilor să renunţe, dacă este posibil, la un procent din sumele pe care le datorăm. Să facem o propunere de acest gen şi să o lansăm şi noi către populaţie, cu condiţia ca să-şi plătească datoria într-o perioadă scurtă (3 luni, 6 luni) Dacă nu este posibil acest lucru, atunci vom urmări programul de recuperare pe care îl avem în derulare.
În al doilea rând, dacă este posibil să fie analizată şi posibilitatea încheierii unui contract de eşalonare la plată a datoriilor către AMONIL, cu stoparea calculării penalităţilor atâta vreme cât URBAN îşi respectă graficul lunar de plată a datoriilor.
Mai am câteva propuneri dar acestea vizează o perioadă mai lungă de timp şi sunt la adresa Consiliului Local, inclusiv analiza posibilităţii unui aport direct de capital. Mi s-a spus că nu este posibil acest lucru, nu există modalitate juridică.
Tot pe termen lung, dacă s-ar urgenta crearea frontului de captare a apei subterane. Din studiul de fezabilitate am înţeles că apa poate fi furnizată către URBAN la jumătatea preţului faţă de cel la care se livrează apa în momentul de faţă de către AMONIL.
În funcţie de disponibilitatea AMONIL şi de modul în care pot fi rezolvate problemele, se va adopta hotărârea care se consideră a fi optimă.
De asemenea, dacă am putea realiza conducta comună pe casa scării, am putea restricţiona apa la rău-platnici, am strânge bani de la populaţie şi am plăti la AMONIL.
Nu în ultimul rând lansez şi eu propunerea, subliniată şi de dl. Dobrescu, dacă există posibilitatea să fim sprijiniţi la nivel guvernamental pentru găsirea unor soluţii cu fondurile despre care se vorbea mai devreme, care ar putea fi redistribuite către furnizorii serviciilor către populaţie”.
 
Dl. primar Ionaşcu Gabi: ,,Categoric, această chestiune a fost una dintre preocupările permanente ale executivului, ale Consiliului Local şi trebuie să afirm aici, în faţa dvs., şi să garantez că această instituţie – Consiliul Local – cel puţin în ultima perioadă şi-a asumat decizii dintre cele mai nepopulare. Aş enumera numai două din acestea: este vorba de o disponibilizare colectivă de personal şi o majorare a preţului la utilităţi, astfel încât să se creeze un excedent de resurse financiare societăţii AMONIL, aceasta putând la rândul ei să achite o parte din datoriile restante.
Consiliul Local, sensibil la această problemă fiindcă dacă AMONIL îşi va înceta activitatea nu este un lucru de neglijat pentru noi, şi-a asumat şi alte sarcini, şi alte obligaţii în  A.G.A. din cadrul URBAN, cât şi în Consiliul Local. Aici aş aminti una poate dintre cele mai nepopulare măsuri adoptate şi anume închiderea sistemului de termoficare şi trecerea lui în conservare. Cert este că instituţia Consiliul Local şi-a asumat toate obligaţiile posibile şi a încercat să găsească măsurile necesare.
Trebuie să ţinem cont că la ora actuală avem un contract de concesiune cu societatea URBAN, în care sunt trei obligaţii importante ale autorităţii. Prima este  cea care se referă la personal şi este vorba că în orice situaţie în care societăţii URBAN i s-ar întâmpla un eveniment nedorit, autoritatea îşi asumă obligaţia contractuală de a prelua personalul pe o perioadă de 6 luni. Un alt punct al contractului este încredinţarea lucrărilor societăţii URBAN în contul redevenţei. Am realizat lucrări importante în oraş cu scopul de a extinde activitatea societăţii URBAN, astfel încât să-şi realizeze un plus de rezervă ca să achite o parte din datorii către AMONIL.
Cert este că societatea AMONIL, pe tot parcursul acestei situaţii care se perpetuează de 6-7 ani, a dat dovadă de clemenţă faţă de nevoile localităţii, dar iată că manifestă intransigenţă faţă de Consiliul Local.  Mă refer la acele conflicte în instanţa de judecată pe care le avem cu societatea.  Consiliul Local, în calitate de autoritate deliberativă, administrează bunurile publice ale municipiului Slobozia şi îşi exercită controlul asupra acestora.  Noi ne-am exercitat aceste atribuţii de apărare a bunurilor municipiului, a tuturor resurselor, fiindcă acestea aparţin unităţii administrativ-teritoriale.
O parte din aceste soluţii s-au adus la cunoştinţa opiniei publice, au fost discutate cu conducerea societăţii URBAN şi chiar şi cu o parte din comisiile de specialitate ale Consiliului Local.
În opinia mea întrevăd 4 soluţii.  Prima soluţie, pe care de altfel am mai încercat-o cu sprijinul Instituţiei Prefectului, ar fi aceea de a compensa cu statul gazul metan consumat de către societatea AMONIL, ţinând cont că statul încă mai are drepturi la noul operator de gaz metan. Ar fi una din soluţii, dar poate nu cea dorită de noi.
Mai există o altă posibilitate. La sfârşitul anului trecum am uzat şi de acest lucru  atunci când Guvernul României, prin Ministerul de Finanţe şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, a acordat ajutoare de stat în vederea stingerii arieratelor unor societăţi care furnizează utilităţi la nivelul unor autorităţi publice locale. Cred că în acest caz notabil este exemplul municipiului Braşov.
A treia soluţie ar fi cea de executare silită. Există o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă prin care fie societatea AMONIL, în solidar cu societatea URBAN, vor putea executa în mod silit debitorii societăţii URBAN şi încasarea acelor venituri direct în contul AMONIL, sau cea mai puţin dorită formulă de executare, să se execute URBAN întrucât hotărârea judecătorească este irevocabilă.
Ar mai exista o soluţie, pe care am făcut-o cunoscută, această soluţie fiind de resortul Consiliului Local în exclusivitate.  Este vorba de cesionarea drepturilor Consiliului Local la societatea URBAN, astfel încât societatea AMONIL în final să intre în drepturile de operare şi evident de executare a contractului de concesiune pe care noi îl avem cu societatea URBAN. O astfel de soluţie juridică va trebui foarte bine fundamentată, pe de o parte, iar pe de altă parte va trebui foarte bine formulată.  Este vorba de serviciul public de distribuţie a apei în municipiul Slobozia, cât şi de celelalte servicii. Evident, în acelaşi context municipalitatea să-şi asume obligaţia de  investitor în vederea extinderii şi modernizării infrastructurii hidroedilitare, astfel încât să nu ajungem să plătim 800 RON/Mmc cât ne cere AMONIL la această dată, ci să consumăm apă din sursa noastră şi în felul acesta să putem menţine preţurile constante şi din care societatea care operează să-şi recupereze datoriile.
Probabil că mai sunt şi alte soluţii, dar eu vi le propun pe acestea dezbaterii dvs.
Gestul societăţii AMONIL de a se adresa primului-ministru şi Instituţiei Prefectului găsesc a fi un drept legitim în a-şi apăra dreptul patrimonial.
Intervenţia primului ministru, cea a prefectului  cred că converg în acelaşi sens cu interesul nostru  în a ne asigura serviciile, pe de o parte, iar pe de altă parte în a ne apăra drepturile pe care le avem, drepturile noastre de a administra bunurile private şi publice şi resursele financiare ale municipalităţii.
Vă invit la dezbateri pe aceste teme.
În final, domnule preşedinte, aş insista să încheiem cu o rezoluţie pe care să o înaintăm instituţiilor guvernamentale, în sensul de a cere un sprijin în rezolvarea acestei spinoase probleme.
Trebuie să conştientizăm faptul că în final vom reveni la serviciul public de încălzire centralizată, iar dacă ne vom găsi într-o situaţie dificilă cu operatorul la care suntem acţionar unic, probabil că va fi greu să găsim o soluţie de rezolvare şi ne va fi greu să accesăm fondurile de la Uniunea Europeană”.
Dl. preşedinte de şedinţă: ,,Dl. primar ne-a prezentat un pachet de propuneri foarte consistent şi vă rog să vă spuneţi părerea”.
 
Dl. consilier Andriescu Adrian: ,,Aş dori şi eu să-mi exprim punctul de vedere asupra acestui subiect pe care l-am mai discutat în câteva şedinţe. Problema AMONIL nu este numai din septembrie a.c. când am analizat. De când am început şedinţele în noua formulă am tot analizat situaţia de la URBAN şi AMONIL.
Analizând din punct de vedere juridic, ceea ce a prezentat d-na consilier Petre Gabriela reprezintă o garanţie că lucrurile sunt în atenţia executivului, se fac în continuare demersuri pentru ca să se obţină o soluţie ce poate fi la un moment dat o bază de plecare în rezolvarea situaţiei. Se pare că lucrurile sunt pe rol, deci nu ne aflăm într-o situaţie disperată din punct de vedere juridic. Dar, orice unitate privată este obligată să-şi urmărească interesele, mai ales că AMONIL se află acum într-o jenă financiară din cauze pe care nu le analizăm noi.
Atunci când s-a făcut privatizarea la AMONIL, în 1996, cred că au existat nişte clauze. Noi, toţi locuitorii oraşului, am investit, iar atunci când s-a privatizat societatea, s-a pus problema apei, a căldurii.  S-a stabilit ca utilităţile pentru acest oraş să fie de la AMONIL.  Cunosc din perioada când se realiza investiţia, toate fondurile erau de la stat şi acest obiectiv al alimentării cu apă şi căldură era stabilit.
Nu vreau să spun cum s-au creat aceste debite, cu cât pleacă apa de acolo, cu cât era contorizat, care era sistemul. Plăţile s-au făcut şi acest debit este artificial, dar dacă cei care au fost înaintea noastră l-au acceptat, acum noi trebuie să analizăm şi să găsim o soluţie.
Se spune că AMONIL manifestă înţelegere.  Înseamnă că le-a convenit să manifeste înţelegere. De ce nu s-au sesizat acum 4-5 ani când datoriile erau mai mici? De ce nu au fost mai hotărâţi? Înseamnă că le convenea. Se adunau datorii şi credeau că va veni timpul când vor lua aceşti bani. Au venit acum să solicite dar posibilităţile noastre sunt foarte mici.
Într-una din acţiunile judecătoreşti ni se cerea să prevedem în bugetul municipiului suma care reprezenta debitul societăţii URBAN către AMONIL, lucru care practic este imposibil.
Consider că este bună propunerea d-lui Dobrescu ca să facem un demers către Guvern.  La Distrigaz statul este încă un acţionar important. Posibilităţi există, dar numai de Guvern depinde rezolvarea acestei probleme. Cu sprijinul Prefecturii, să facem un material documentat şi aprofundat pe care să-l înaintăm Guvernului şi să solicităm ca din ceea ce se redistribuie acum să se direcţioneze şi către noi.
Dorinţa AMONIL de a prelua activitatea URBAN  mi se pare a fi neelegantă, cu o bătaie lungă, de perspectivă.  URBAN deja a început să fie o societate rentabilă. Nu se vrea mijloace fixe, ci serviciul.  URBAN este totuşi o unitate a Consiliului Local, este mai apropiată de cetăţenii municipiului decât ar fi acţionarul de la Oradea care reprezintă AMONIL şi care foarte uşor opreşte furnizarea apei către populaţie.
Într-adevăr trebuie să ne gândim că AMONIL este o mare societate, în jurul căreia grevează foarte multe probleme sociale. Reducerea masivă de personal la un moment dat poate pune în pericol şi existenţa oraşului. De aceea, să încercăm să le fim alături, să rezolvăm problemele care depind de noi.
Sunt de acord cu ideea de a face un material documentat care să fie înaintat la Guvern. Există posibilităţi ca să stingem acest litigiu”.
D-na consilier Nae Florentina: ,,Am înţeles, domnule Dobrescu, că aţi fost îngrijoraţi de micşorarea capitalului social. Să înţeleg că dacă nu micşoram capitalul social al unităţii, treceaţi la executarea URBAN?”
Dl. Dobrescu Victor: ,,Nu treceam la executarea URBAN decât pe cale juridică.  Atunci când am văzut că se ia această decizie, ne-am pus semne de întrebare”.
D-na Nae Florentina: ,,Diminuarea capitalului social al URBAN s-a făcut tot datorită eforturilor de a recupera datoriile, de a debloca această situaţie.
Nu ştiu însă foarte clar, niciodată nu am înţeles cum AMONIL este furnizorul de apă al municipiului.
În zonă ne trebuie un operator unic pentru aceste servicii”.
Dl. Sărăcăceanu Constantin: ,,Este furnizorul de apă pentru că este conducta AMONIL”.
Dl. consilier Cucu Nelu: ,,Apreciez ca oportună această întâlnire. Au fost emise câteva propuneri de rezolvare a situaţiei. Personal cred că prezenţa domnului prefect la această întâlnire nu este întâmplătoare. Există oportunitatea ca Guvernul să sprijine municipalitatea în soluţionarea acestei probleme.
În ceea ce ne priveşte pe noi, cred că trebuie să ne pronunţăm, în calitate de consilieri, asupra propunerii de a încheia această întâlnire cu o rezoluţie prin care să solicităm sprijin Guvernului.
A doua propunere a domnului primar mi se pare oportună.
Din punct de vedere juridic, noi nu putem primi, prin redistribuire, bani de la buget şi apoi să-i dăm la URBAN. De aceea, nu putem să facem, în calitate de consilieri, decât solicitarea de a fi sprijinită societatea URBAN în soluţionarea acestei probleme.
De asemenea, şi în calitate de acţionari putem emite o hotărâre A.G.A. sau o adresă pe care să o trimitem Guvernului, Prefecturii, cu privire la soluţionarea acestei probleme.
Dacă domnul prim-ministru s-a pronunţat că sunt nişte bani la buget care ar putea fi dirijaţi spre rezolvarea unor astfel de situaţii, cred că este o oportunitate. Îl rugăm pe dl. prefect să ne sprijine. Noi, în calitate de consilieri şi acţionari, sigur că avem disponibilitate dar nu putem să facem decât aceste adrese prin care să solicităm sprijin”.
Dl. prefect Cazacu Marinică: ,,Este caracteristic românului de a arunca problema în ograda altuia.
Nu spun că s-ar putea rezolva problema acum.  Am spus că există deschidere din partea Guvernului de a se implica în rezolvarea acestei probleme.
Aş fi vrut să vină consilierii cu ideea:  în situaţia în care nu putem plăti, să scoatem la vânzare URBAN, să vindem acţiunile şi să plătim datoriile.
În peste 2 ani numai s-a discutat, dar nu s-a făcut nimic.
Probabil că se va face documentaţia către Instituţia Prefectului şi apoi către Guvern  dar nu se va da în întregime suma pentru a se acoperi datoria. Nici la Braşov nu s-a acoperit în întregime.
Consiliul Local trebuie să-şi asume răspunderea, până la urmă este problema cetăţenilor din municipiu. Indiferent dacă AMONIL va fi obligat să furnizeze apa, în situaţia în care nu va avea bani să plătească energia şi gazul, va închide conducta şi municipiul nu va avea apă. Să găsim soluţii înainte de a se ajunge în faţa faptului împlinit şi când nu mai putem face nimic.
Aş fi vrut să tragem nişte concluzii clare, să găsim soluţii viabile, credibile. Dacă nu se va rezolva, atunci ce se va întâmpla?  Nu vreau să acuz pe nimeni, înţeleg că este o problemă care trenează, dar hai să găsim soluţii viabile”.
Dl. Sărăcăceanu – preşedintele şedinţei: ,,În primul rând aş vrea să-mi exprim părerea că astăzi, fie că rezultatul întâlnirii va fi un pas înainte, fie că va fi unul de stagnare, un pas tot s-a făcut. Am reuşit să aducem mult mai aproape cele două conduceri şi sperăm ca acest început să fie unul de bun augur.
Aşa cum spunea şi dl. primar, există multe alte căi de a rezolva atunci când cei în litigiu discută pe marginea problemei pe care o au împreună.
Este regretabil că am ajuns în această situaţie aproape fără ieşire. În ultimă instanţă, nu înseamnă decât că noi, contribuabilii, vom plăti datorită modului defectuos în care s-a gestionat activitatea la vremea respectivă.  Astăzi am ajuns în situaţia de a gândi că se poate trece pe datoria publică o parte din acea factură de 157 miliarde.
Vă propun să facem o documentaţie pe care să o înaintăm Instituţiei Prefectului şi Guvernului României, în urma căreia să se poată analiza şi ar fi foarte bine dacă s-ar putea redistribui o anumită sumă şi pentru rezolvarea problemei noastre.
De asemenea, gândesc că în urma întâlnirii de astăzi cele două conduceri pot sta faţă în faţă, se poate face un grafic de eşalonare sau să găsească împreună o modalitate de rezolvare. La ora actuală, atât unii cât şi ceilalţi nu vor decât să dea de lucru oamenilor şi societăţile să meargă înainte.  Problema care se pune la ora actuală este că există posibilitatea ca unul să devină viabil şi celălalt să-şi închidă porţile.
Într-adevăr, AMONIL este într-o situaţie în care această datorie îi creează mari probleme în ceea ce priveşte plata furnizorilor.
Executivul, dl. primar, să întocmească un material prin care să informeze Consiliul Local de propunerile făcute şi în baza acestora să întocmim un proiect de hotărâre, vis-a-vis de ceea ce legea ne permite nouă ca instituţie de autoritate locală”.
Dl. primar Ionaşcu Gabi: ,,V-aş propune ca împreună să formulăm o scrisoare către Guvernul României, evident cu sprijinul Instituţiei Prefectului, care să cuprindă două puncte.  Primul punct pe care aş vrea să vi-l propun să-l cuprindem în această scrisoare este acela că noi, Consiliul Local, ne asumăm toate obligaţiile privind extinderi hidroedilitare, astfel încât să creăm un plus de venituri în vederea achitării acestei datorii   şi să rugăm Guvernul şi autorităţile competente în acest sens de a ne sprijini în găsirea unei rezolvări privind stingerea acestui debit, fie că este ajutor de stat, fie că este preluare la AVAS. Acest lucru îl spun prin prisma faptului că atât noi, cât şi Guvernul, cât şi ţara, suntem interesaţi de a rezolva această problemă, astfel încât să putem intensifica absorbţia de fonduri din partea Uniunii Europene.
Dacă dvs. sunteţi de acord, vom formula scrisoarea în acest sens, vă vom pune-o la dispoziţie spre consultare înainte de a o înainta Guvernului”.
Dl. Sărăcăceanu Constantin: ,,Scrisoarea să conţină propuneri concrete, nu să-i întrebăm ce soluţii să ne dea.
Dacă vis-a-vis de propunerea făcută de dl. primar aveţi vreo obiecţiune, vreo completare?”
D-na consilier Nae Florentina: ,,Acesta ar fi primul pas, dar al doilea pas, rezolvarea concretă, nu este privatizarea URBAN, vânzarea unei părţi din acţiuni?”
Dl. Sărăcăceanu Constantin: ,,Aceasta este o hotărâre pe care trebuie să o ia tot Consiliul Local. Este una din variante”.
 
Dl. prefect Cazacu Marinică: ,,Mai mult decât atât, cred că există interes pentru această societate. Apa este un produs care se vinde. Nu cred că nu ar fi chiar nimeni interesat de societatea URBAN. Cert este că această datorie trebuie achitată”.
Dl. consilier Minciu Dumitru: ,,Au fost ridicate aici câteva probleme deosebit de importante. Mi se pare că iniţiativa este binevenită, în sensul că părţile s-au pus de acord într-o oarecare măsură.
Este nevoie însă ca toate soluţiiile propuse aici să fie puse cap la cap, să se vadă fiecare ce poate aduce, când şi cât  şi apoi aceste soluţii să fie comunicate Guvernului  ca să se vadă că se depun eforturi în această direcţie.
Cred că AMONIL trebuie să ia în atenţie propunerile care s-au făcut aici, cum ar fi aceea de stopare a calculării penalităţilor.
Problema privatizării este bine de avut în atenţie, dar nu ştiu dacă cu aceasta se va găsi rezolvare acestei probleme. Am mai avut intenţia aceasta când s-a pus în discuţie privatizarea părţii de termoficare”.
D-na consilier Petre Gabriela: ,,Cu această datorie nu o să vină nimeni. Până nu se plătesc datoriile nu o să vină nimeni”.
Dl. Dobrescu Victor – director general S.C. AMONIL: ,,În privinţa penalităţilor, acţionarii majoritari vor hotărî în AGA.
Vă pot da situaţia exactă câte penalităţi a plătit AMONIL statului român.  Acum 4 ani a plătit la Electrica peste 30 mld. penalităţi, la Petrogaz alte 49 mld. penalităţi. La fel şi la Distrigaz, şi acestea negociate pentru că sumele erau mult mai mari.
Nu zicem că nu putem negocia, că nu se pot lua în discuţie, dar şi noi, la rândul nostru, plătim penalităţi. Şi acum Distrigaz ne solicită penalităţi la facturile la zi. Suntem obligaţi să plătim factura la 25 zile; dacă în a 26-a zi nu plăteşti, ţi se calculează penalităţi”.
Dl. preşedinte Sărăcăceanu: ,,Avem propuneri care intră în sarcina Consiliului Local şi propuneri care ţin de relaţia dintre cele două conduceri ale unităţilor.  Avem rugămintea către conducerile celor două societăţi, printr-o discuţie mai apropiată poate se mişcă ceva, împreună poate găsiţi soluţii pentru mişcarea lucrurilor în această direcţie.
Referitor la Consiliul Local, gândesc că sunteţi de acord cu întocmirea acestei scrisori de intenţie către Instituţia Prefectului şi Guvernul României, să vedem dacă vom avea sorţi de izbândă pentru o parte din datoria pe care o are de încasat AMONIL”.
- Se supune la vot propunerea de a se întocmi scrisoarea şi a se înainta Instituţiei Prefectului şi Guvernului României.  Se aprobă cu 12 voturi ,,pentru” şi 1 ,,abţinere” (Petre Gabriela).
 
Dl. Sărăcăceanu Constantin: ,,O altă propunere a fost aceea de scoatere la vânzare a acţiunilor la S.C. URBAN S.A.
Dacă sunteţi de acord să se analizeze această problemă în Consiliul de Administraţie, în A.G.A. şi apoi să ni se prezinte un proiect de hotărâre în Consiliul Local, hotărârea noastră să fie în deplină cunoştinţă de cauză”.
D-na consilier Petre Gabriela: ,,Nu putem lua această hotărâre în Consiliul Local. Numai A.G.A. poate hotărî”.
Dl. Sărăcăceanu Constantin: ,,Propunerea mea a fost să ne pronunţăm dacă este oportun şi dacă ne duce la rezolvarea problemei.
Domnule Dobrescu, noi, Consiliul Local, ne vom adresa cu o scrisoare către Consiliul de Administraţie al S.C. AMONIL prin care vom solicita scăderea penalităţilor de întârziere, urmând să ni se răspundă dacă Consiliul de Administraţie este de acord cu solicitarea noastră”.
Dl. consilier Cucu Nelu: ,,Vă propun să împuternicim executivul cu finalizarea acestui demers”.
Consilierii locali sunt de acord cu această propunere.
 
Preşedintele şedinţei declară închisă şedinţa extraordinară a Consiliului Local al municipiului Slobozia.
 
Drept pentru care am încheiat prezentul proces verbal.
 
 
 
 
           
            PREŞEDINTE DE ŞEDINŢĂ,                                          Contrasemnează
                                                                                                      S E C R E T A R,
               Constantin Sărăcăceanu
                                                                                                     Simona Dumitrache